Stăteam de vorba zilele trecute cu o pacientă care îmi povestea cât de greu îi este sa ia o decizie. De data aceasta era vorba de relația ei și de faptul că nu știa ce este cel mai bine pentru ea: să rămână cu actualul prieten sau să se despartă.

Auzeam de la ea cât de greu îi este și ce nehotărâtă este, dar nu înțelegeam de unde vine această ezitare în a lua o decizie. Nu era mulțumită de relație, nu se mai înțelegeau, nu mai era fericită de multă vreme, își doreau lucruri diferite, aproape că nu mai vorbeau unul cu altul, ea singură îmi spusese că foarte îndrăgostită nu fusese niciodată de el. Deci, unde era sursa ezitării?

Și deodată mi-am dat seama de ce mi se părea atât de familiar totul și că ceea ce mă obseda era nu atât cazul ei și cum aș fi putut să o ajut, ci întrebarea: de ce ne este atât de greu să luăm decizii în viață?

De ce ne trebuie atât de mult timp ca să ne răspundem la întrebările pe care noi le considerăm dificile: „Să îmi schimb job-ul sau nu?”, „Să divorțez sau să mai încerc să îmi salvez căsnicia?”, „Să dau la jurnalism sau la ASE?”, „Să rămân în țară sau să plec în străinătate?”, „Să mă căsătoresc sau să mai aștept?”, „Să-mi dau copilul la grădinița de stat sau la cea cu predare în limba germană?” etc., etc., etc.

În momentul în care ajungem să ne adresam aceste  întrebări, noua ne este deja clar că situația actuală nu ne mai place și de cele mai multe ori știm și cum ne-am dori să fie lucrurile. De exemplu:

• vreau să schimb serviciul pentru ca de multa vreme nu mai am satisfacții la muncă sau pentru că nu  sunt plătită suficient sau pentru că nu mai învăț nimic nou și mă omoară rutina sau pentru că pur și simplu simt că pot să fac mai mult și aici „mă irosesc” profesional;
• vreau să mă despart pentru că, oricum, de multa vreme sunt singură în casa în care locuiesc alături de un străin;
• vreau să îmi dau copilul la grădinița de stat de lângă blocul meu pentru că îmi doresc să nu facă mult timp pe drumul casă-grădiniță-casă și îmi doresc să ne rămână timp în fiecare zi să ne jucăm împreună, să îi spun povești, vreau să ne rămână mai mult timp liber ca să îl învăț eu ce este bine și ce este rău în această lume;
• vreau să rămân în țară pentru că sunt o idealistă, nu vreau să plec în afară, vreau să mă lupt să schimb lucrurile aici, chiar dacă această luptă s-ar putea să fie una pe care să nu o câștig niciodată.

Și atunci dacă noi știm ce ne place și ce vise avem, de unde ezitarea de a face alegeri și de a lua decizii? De ce cei mai mulți oameni nu au curajul să ia o decizie și să meargă mai departe? De ce simt oamenii nevoia să se gândească si să se tot gândească la același lucru săptămâni, luni și, uneori, chiar ani înainte de a se hotărî?

Când deja mă consolasem cu gândul că, probabil, așa sunt oamenii și asa stau lucrurile și o explicație mai bună decât aceasta nu voi găsi niciodată, s-a întâmplat și minunea: ne este foarte greu uneori să luăm o decizie în viață pentru că noi nu vrem să luam doar o decizie, NOI VREM SĂ LUĂM CEA MAI BUNĂ DECIZIE POSIBILĂ!!!

Și, ca și când numai această dorință nu ar pune suficientă presiune pe noi și nu ne-ar bloca suficient orice gând și orice inițiativă, mai vrem ceva in plus: vrem să avem și garanția că această decizie este CEA MAI BUNĂ ȘI ACUM  ȘI PESTE UN AN ȘI PESTE 10 ANI ȘI PENTRU TOT RESTUL VIEȚII NOASTRE.

Și atunci cum să pot să aleg între răspunsul: „Da, îmi dau demisia” sau „Nu, nu îmi dau demisia”, din moment ce eu nu îmi adresez întrebarea: „Să plec sau nu de la acest job?”, eu mă întreb: „Care ar fi cea mai buna alegere pe care aș putea să o fac astăzi privind serviciul astfel încât niciodată mai târziu să nu o regret?”

Cum să mă hotărăsc dacă ies sau nu dintr-o relație care nu merge și pe care știu că nu am cum să o fac să meargă, când întrebarea mea nu este: „Divorțez sau nu?”, întrebarea mea este: „Oare daca divorțez acum, ce garanție am că nu voi regreta mai târziu?”.

Nu luăm o decizie pentru că nu găsim un răspuns și nu găsim un răspuns pentru că întrebarea pe care ne-o adresăm nu este cea corectă. Complicăm foarte mult lucrurile din teama de a nu greși, de a nu regreta mai târziu. Ne gândim prea mult și prea departe în viitor, fără să ne dăm seama că nu avem cum sa luăm o decizie greșită.

Indiferent ce ne hotărâm să facem pe moment, va fi decizia bună, dar va fi decizia bună pentru ziua de astăzi și pentru persoana care suntem noi astăzi. Pentru ca astăzi luam o decizie, lucrurile se vor schimba; mult, puțin, nu contează cat, dar se vor schimba. Pentru că lucrurile se vor schimba și noi ne vom schimba și vom învăța încă o lecție. Orice lecție nouă pe care o învățăm ne schimbă.

Uneori schimbările sunt foarte mari: ne schimbăm modul de a evalua lucrurile, de a gândi, ne rearanjăm prioritățile în viață, ne schimbăm poate principiile și valorile sau doar le îmbogățim, adăugând altele noi. Alteori, schimbările sunt atât de mici, încât nici nu le observăm.

Important este să fim conștienți că orice schimbare în viața noastră va declanșa un șir de alte schimbări în noi. Dacă astăzi luăm decizia să schimbăm ceva, mâine noi vom fi, într-o măsură mai mică sau mai mare, diferiți.

Iar eu, cea care voi fi după schimbare deja cu o lecție în plus învățată, se poate să mă uit în trecut și să văd altfel lucrurile, să le înțeleg mai bine, să accept mai ușor ceea ce s-a petrecut și din acest ceea ce ieri mi se părea grav, acum să mi se pară banal, să văd și greșeli proprii acolo unde ieri nu vedeam decât greșelile altora.

Când va veni acest moment (insist: nu „daca”, ci „cand” 😊), important este să nu regretăm decizia din trecut. Dacă noi ieri nu am fi lua decizia să schimbăm lucrurile, nu ne-am fi schimbat nici noi și nu am fi ajuns astăzi sa vedem lucrurile în alt mod. Dacă ne ajută să ne dezvoltăm și dacă ne ajută să mai învățăm ceva în plus și să înțelegem altfel lucrurile, decizia de ieri a fost bună pentru noi. Nu avem de ce sa o regretăm. Dacă nu am fi luat acea decizie și astăzi am fi gândit tot ca ieri: am fi privit lucrurile tot ca neavând soluție sau tot cu atâta ură sau dezamăgire sau deznădejde sau plafonare sau …

Este bine ca în momentul în care ne va părea rău și când decizia de ieri nu ni se va mai părea chiar atât de bună, să înțelegem că fără ea, noi am fi ajuns să privim altfel lucrurile. Fără acea decizie noi nu am fi înțeles nimic în plus. Regretul pe care s-ar putea să îl simțim la un moment dat în legătură cu decizia luată nu este din cauză că decizia a fost greșită, regretul pe care îl simțim vine din faptul că înțelepciunea și arta de a trăi fericit nu le primim de-a gata în viață, când ne naștem, așa cum ne primim numele, ci le câștigăm și le învățăm greu, trecând prin multe decizii și prin multe schimbări.

Acest lucru nu îl putem modifica noi. Așa cum ca să devii expert într-o activitate, trebuie să exersezi foarte mult și ca să devii expert in arta de a trăi frumos, trebuie să exersezi foarte mult viața, adică să îți dai voie să treci prin tot ceea ce ea îți aduce în cale și să ai grijă să nu refuzi din cauza temerilor (mai mult sau mai puțin nefondate) nicio experiență nouă.

Deci, nu amânați la nesfârșit deciziile și nu vă fie frică de schimbări în viață. Realitatea este că fiecare dintre noi știe instinctiv ceea ce este cel mai bine pentru el în momentul de față și niciunul dintre noi nu are de unde să știe ce va aduce ziua de mâine, așa că nu încercați să luați cea mai bună decizie pentru ziua de mâine. Nu asta încearcă viața să vă spună că aveți de făcut.

Tot ceea ce aveți de făcut este doar sa luați astăzi cea mai bună decizie pentru ziua de astăzi!